Zilele astea viscolul m-a arestat la domiciliu şi am fost nevoită să mă întreţin singură cu tot felul de activităţi plăcute, care să îmi încălzească sufletul, dar şi trupul. Cum gătitul se află în top, am dat la cuptor mai multe ture de cinnamon rolls şi pâinici, iar pe aragaz am ţinut mereu câte un ibric mare cu masala chai.
Ah, masala chai! M-am îndrăgostit recent de ceaiul negru (până acum cel verde era pe primul loc, dar lucrurile se schimbă) şi se pare că şi la ceaiuri se aplică vorba „once you go black, you never go back„.
Şi cum încă nu mi-am depăşit my little indian crush, mă tot joc cu aromele şi cu reţete specifice. Pe cele europene le-am lăsat deoparte momentan.
Treaba stă simplu. Am pus pe foc un ibric în care am adăugat 2 căni de apă rece, 10 cuişoare, câteva boabe de piper şi de ienibahar, 1 baton de scorţişoară, 1 linguriţă de ghimbir măcinat (merge şi proaspăt, ras), 4 stele de anason, 1 linguriţă de cardamom măcinat (merg şi 2-3 păstăi), 3 linguriţe de zahăr brun şi 2 linguriţe cu vârf de ceai negru. Aş fi pus şi puţină nucşoară, dar nu mai aveam la îndemână. După ce au dat în clocot, am dat focul mai mic şi am adăugat 1 cană de lapte, apoi am mai ţinut totul pe foc să se încălzească şi să infuzeze bine. Am strecurat şi am servit în ceşti de ceai.
Am făcut reţeta de nenumărate ori şi trebuie să recunosc că varianta aceasta mi se pare cea mai aromată şi mai satisfăcătoare. Asta şi pentru că am lăsat deoparte vinul fiert – ne vedem la donat sânge, da?
Sper să vă placă şi vouă şi să vă ajute să alungaţi nesuferitul ăsta de ger care nu mai vrea să ne lase în pace.
