De câțiva ani mâncarea libaneză este pe val la noi în țară. Sau cel puțin în București. Este un fel de isterie culinară asezonată cu obsesii pentru humus, tabbouleh, lipii libaneze, kebaburi, kebe, mutabal, labneh și lista poate continua la nesfârșit.
Pe fundalul ăsta Bucureștiul s-a umplut de restaurante cu specific oriental unde poți găsi toate aceste bunătăți la prețuri accesibile. Dacă nu le-ai încercat până acum, ar cam fi cazul. Se găsesc preparate pentru toate gusturile, siluetele și dietele. Chiar dacă ești vegetarian sau vegan, dacă e cineva care știe să pună cu adevărat în valoare legumele și preparatele vegetariene, cu siguranță sunt orientalii.
Prin bucătăria libaneză am descoperit că îmi plac foarte multe ingrediente pe care le evitam înainte. De exemplu, pătrunjelul. Nu puteam să îl suport. Dar prin 2012 am încercat pentru prima oară tabbouleh și treptat l-am introdus în dieta mea. La fel și ardeiul cu muhammara. Muhammara este o pastă de ardei cu nuci, puțin iute. Este incredibilă. În combinație cu humus și tabbouleh, poți să îți faci un sandvici în lipie de nota 10.
Așa am descoperit că poți să mănânci consistent și vegetarian fără să chițăi de foame. Și, așa cum îmi place să zic, combinațiile sunt nelimitate – și e adevărat.
Dar bucătăria libaneză și, mai vast, cea orientală, nu se rezumă la preparate vegetariene. Oamenii ăștia știu să prepare și carnea într-un mod care face cinste animalului sacrificat. Kebaburile, kebele, fripturile de vită, de miel și de oaie, organele – preparate impecabil și condimentate armonios – pot deveni răsfățuri culinare prin frăgezimea cărnii și garniturile care o pun în valoare.
Ali Baba – restaurant Piața Muncii
La Ali Baba cred că am mers prima dată în 2011 și de atunci am tot revenit. Mai mult vara sau când era deschisă terasa fără să fie frig afară. Ce mi-a plăcut inițial la ei a fost serviciul prompt, mâncarea gustoasă și prețurile mici. Cu timpul, serviciul a mai pierdut din calitate, prețurile au mai crescut, porțiile s-au micșorat, dar calitatea mâncării s-a păstrat.
Cum ziceam, prefer să merg vara pentru că atunci sunt legumele în sezon, iar pe timp rece tânjesc mai mult spre mâncarea românească (tocane și ciorbe). Dar vara este timpul excelent pentru multitudinea de salate proaspete și carne făcută la grătar.
La Ali Baba, ca în orice alt local merg, am deja o listă cu preparate favorite. Mereu comand humus (simplu, cu muguri de pin, cu carne sau beiruty) și lipie Ali Baba (imensitatea de lipie pe care o vedeți în poză – este coaptă acolo pe loc, conține semințe de susan alb și negru). În funcție de numărul de persoane care se află la masă de obicei luăm și muhammara (pastă de ardei cu nucă), mutabal (un fel de salată de vinete), tabbouleh (salată de pătrunjel), fatush (salată cu bucăți de lipie prăjită), sambuse (cu brânză sau carne – sunt ambele foarte bune) și kebe (un fel de chifteluțe).
Mereu, mereu comand kebab. Cel mai mult îmi place adana pentru că este ușor picant și condimentat. Carnea este foarte suculentă și îmi place să îmi fac mini sandviciuri cu bucăți de lipie, humus, kebab, legume coapte. O nebunie!
Ultima dată am mers doar eu cu iubitul meu așa că nu ne-am aruncat să comandăm jumătate de meniu – deși porțiile poate par mici în poză, mâncarea este suficientă și foarte sățioasă. Am luat doar un humus simplu, o porție de sambuse cu carne, adana kebab, lipie Ali Baba și o porție de cartofi prăjiți (ultimii pentru că eram eu supărată și mi-am vărsat nervii pe ei 😛 ).
Sambusele cu carne au fost exact cum mă așteptam – crocante la exterior, fierbinți, cu suficientă umplutură. Și ele merg bine cu multitudinea de salate despre care v-am tot spus. Am impresia că se folosește carne de oaie la umplutură – ceea ce pentru mine e minunat pentru că ador carnea de oaie. Gustoasă și simplă, a fost fix pe placul meu.
Dacă se întâmplă să te lași vrăjit de meniul lor vast și să comanzi mai mult decât poți mânca, nu te forța pentru că poți lua la pachet ceea ce nu apuci să termini.
Aici au și ayran, dar de când s-a deschis Califul, acolo găsesc ayranul meu preferat, pe locul doi fiind cel de la Naser (Armenească).
Dacă te-am tentant, cititorule, încearcă să ajungi la Ali Baba până începe sezonul ploios și să testezi și tu cu propriile papile bunătățile libaneze. Nu vei regreta!
