Revin cu o nouă reţetă veche 😀
Cum nouă, da’ veche? Exact aşa. Pe vremea când lucram la Good Food, colega mea Adina tot lăuda biscuiţii scoţieni – erau printre snack-urile ei preferate. Biscuiţi de ovăz în sus, biscuiţi de ovăz în jos. Nu înţelegeam care-i şpilu’. Ok, am mâncat şi eu biscuiţi de ovăz şi sunt buni, dar parcă nu aşa grozavi încât să-i laud atâta.
Tot acum câţiva ani, Adina postase pe site reţeta de biscuiţi de ovăz. Părea simplă, dar deloc impresionantă.
Recunosc că nu am încercat-o decât de curând, când la una din întâlnirile noastre cu fetele au revenit în discuţie faimoşii biscuiţi. Cumva mi s-a infiltrat pofta în papile şi mi-am zis „hai să-i încerc şi eu; până la urmă e o gustare sănătoasă şi Adina mereu recomandă lucruri bune”.
Se face că într-o zi când butonam la laptop mi s-a făcut pofta aia de ceva bun. N-am vrut să cad în păcat şi să devalizez rafturile cu ciocolată de la Mega. Aşa că am cotrobăit prin dulapurile de la bucătărie după ingrediente, dar mai ales după inspiraţie pentru o reţetă rapidă şi mai puţin junkie. Am dat peste cutia cu fulgi de ovăz (pe care de obicei îi folosesc la smoothies) şi am ştiut că a venit vremea să încerc biscuiţii. Mi-am păstrat regula de aur: ingrediente puţine, efort minim, tehnică simplă şi timp puţin.
Biscuiţi de ovăz
Am folosit 200g fulgi de ovăz mărunţiţi – sunt cei pentru porridge. Mie îmi plac cei de la Mega, marca Delhaize. Au consistenţa ideală pentru tipul ăsta de reţetă. Am adăugat peste ei 1/2 linguriţă de sare, 2 linguri ulei de floarea soarelui şi apă clocotită. Cantitatea de apă variază în funcţie de cât de mult absorb fulgii. Toarnă treptat din ibric, amestecând cu o lingură, până începe să se formeze un aluat. Se activează glutenul din ovăz, fulgii devin lipicioşi şi absorb cantitatea de apă.
Eu folosesc de obicei un bol mare de inox ca să nu am surprize neplăcute. Las puţin aluatul să se răcorească, apoi îl frământ niţel (cu mâinile unse cu ulei). Întind aluatul pe suprafaţa de lucru tapetată cu făină. Decupez biscuiţii cu paharul şi îi aşez în tavă. Se coc repete (10 minute) la foc mediu (180C sau treapta 3-4 gaz). De obicei îi întorc la jumătatea intervalului ca să se rumenească pe ambele părţi.
Din cantitatea asta mănâncă pe săturate 2 persoane. Biscuiţii sunt foarte săţioşi. Eu de obicei fac porţie dublă sau triplă şi am câteva zile. Îi poţi consuma cu fructe, cu brânză, cu gemul preferat. Eu îi mănânc simpli alături de o cană de lapte.
Am încercat şi varianta cu zahăr – ca să fie dulci -, dar nu mi-a plăcut textura. Au ieşit cleioşi, iar mie îmi plac crocanţi.
Daca ţi-a scăpat prea multă apă, poţi adăuga făina când frămânţi aluatul. Inclusiv făină integrală. Aluatul se leagă şi cu fulgi de ovăz clasici, doar că o sa fie puţin mai dur şi o să necesite mai multă apă fierbinte.
Cauţi un snack sănătos pentru copii? Încearcă biscuiţi de ovăz cu felii de măr proaspăt. Sau biscuiţi de ovăz în care pui stafide sau merişoare uscate. Combinaţiile sunt infinite!
