Un fruct cu o culoare interesantă, atât la exterior (mov), cât și la interior (galben aprins), fructul pasiunii se găsește de câțiva ani și în România. Deși trebuie să îl vânezi ceva timp pentru că nu e mereu în sezon și nu se poate cumpăra de la toate magazinele, el merită alergătura pentru aroma sa deosebită.
Fructul pasiunii se mai numește și maracuja (se pronunță maracuia). Este foarte ușor de consumat. Se taie pe jumătate și miezul se scobește foarte ușor cu o linguriță. Miezul este formal dintr-o substanță gelatinoasă galbenă care încorporează semințele negre. Se consumă doar miezul. Da, cu tot cu semințe.
Deși se poate mânca și simplu, ca atare, este mult mai gustos în diverse combinații. În dulcețuri, în combinație cu mango în smoothies și înghețate, cu mascarpone și biscuiți în cheesecake, cu cremă de vanilie, în tarte. Combinațiile sunt nelimitate. Gustul său ușor acrișor și aproape acid se potrivește cu fructe sau alte alimente dulci, oferindu-le un echilibru mult dorit.
Eu am folosit fructul pasiunii într-un desert simplu de tot și ușor de făcut. Îmi era poftă de dulce și, pentru că nu am ratat să cumpăr fructul pasiunii când l-am zărit la magazin (i-am ratat sezonul de atâtea ori că nu mai risc să mor de poftă încă un an), m-am gândit să îl folosesc într-o rețetă nouă, care sper să vă placă și vouă.
Cremă de lapte cu vanilie și fructul pasiunii
Se pun la fiert 500ml de lapte gras, amestecat cu 5 linguri de zahăr. Eu folosesc zahăr vanilat făcut în casă (fiind natural, aroma este mai slabă decât cel din plic – dacă vrei să folosești zahăr vanilinat, adaugă doar un pliculeț, apoi doar 4 linguri de zahăr simplu). Alternativ poți folosi semințele de la o păstaie de vanilie sau o linguriță de extract de vanilie. După ce fierbe laptele, se adaugă 25g de amidon. Pentru a evita cocoloașele, amidonul se amestecă în prealabil cu 1-2 linguri de apă sau lapte, abia apoi se adaugă în laptele de pe foc. Se amestecă bine cu telul, până când lichdul începe să se transforme în cremă. Nu trebuie să aștepți să se îngroașe foarte tare deoarece după ce dai crema la rece ea se va întâri oricum.
Se transferă crema în vasele pentru servit, se acoperă cu folie alimentară, se lasă 10-15 minute să se răcorească, apoi se dau la frigider timp de câteva ore, până când crema se răcește complet și se încheagă. Mie îmi place combinația de cremă cu fructul pasiunii sau cu zmeură, care se așază cu grijă peste crmă. Este un desert foarte revigorant și potrivit pentru zilele de vară.
Cantitatea de amidon pe care am folosit-o transformă laptele într-o cremă lejeră și ușoară, nu foarte groasă. Dacă îți dorești un aspect mai de budincă, adaugă 35g-40g de amidon. Ține cont că amidonul determină cât de închegată va fi crema. Pui prea puțin – crema nu se leagă. Pui prea mult – s-ar putea să o tai cu cuțitul.
