Rulouri, rotițe, melci – spuneți-le cum doriți. Sunt sățioase, savuroase, aromate și pe gustul pofticioșilor. Și au apărut în viața mea într-un moment în care nu m-aș fi crezut în stare să gătesc.
Mi se făcuse poftă de pizza în weekend, dar parcă aveam chef și de ceva nou. Nou, dar simplu și să nu îmi mănânce mult timp pentru preparat. Am avut neșansa ca duminică dimineața să mă trezesc țeapănă de gât și gradul de mobilitate mi s-a redus semnificativ. De durere nu mai zic nimic (bine că există ibuprofen de 600mg). Deci complexitatea rețetei trebuia să fie redusă și să nu mă țină mult timp în bucătărie, mai ales în picioare.
Nu știu de unde mi-a venit ideea, pur și simplu m-am trezit cu ea în cap: „Dacă există rulouri dulci (cum sunt cinnamon rolls), de ce nu pot să existe și unele sărate, ca niște sandviciuri calde?”
Aveam deja toate ingredientele la îndemână. Așa că am făcut un aluat simplu de pâine (15g drojdie proaspătă, dizolvată în 300ml apă călduță, amestecată cu 1 linguriță de zahăr și 1 linguriță de sare; amestecată apoi cu 500g de făină, care formează un aluat elastic și omogen; se unge cu puțin ulei și se lasă la crescut 1 oră). Până să crească aluatul am tăiat câteva felii de mușchi afumat de porc (semicrud – am eu un nene de la care cumpăr niște cărneturi de stă pisica în coadă, dar nu numai) și cașcaval afumat de oaie (de la același nene). Și am făcut un sos din 6 linguri de unt, 2 linguri de muștar (am folosit muștar cu boabe, dar merge și simplu), 1 lingură sos Worcestershire și 1 lingură zahăr (alb sau brun, de care vrei). Am pus sosul pe foc și am amestecat până când s-a topit untul. Apoi l-am lăsat deoparte să se răcorească puțin.
După ce a crescut, se întinde aluatul cu sucitorul, sub formă de dreptunghi. Se așază feliile de cașcaval și cele de șuncă pe toata suprafața aluatului, apoi se rulează după latura lungă. Aluatul rulat se taie cu cuțitul în opt părți egale. Rulourile obținute se așază într-o tavă unsă cu unt (cu spațiu între ele pentru că o să crească mult). Se toarnă sosul de muștar peste ele. Opțional se presară semințe de mac sau susan (eu am folosit susan negru – se găsește la Bazarul cu mirodenii). Și se dă tava la cuptorul preîncălzit la 180C (treapta medie) timp de 30-40 de minute, până când rulorile se pătrund și devin rumene.
După ce se scot din cuptor, se lasă să se răcească puțin, apoi se servesc. Merge și o bere, dar am descoperit că se împacă bine și cu sucul de roșii (mai nou cam las alcoolul deoparte și beau suc de roșii :D).
M-am bucurat să observ că rulourile se păstrează foarte bine și până a doua zi – le poți lua la pachet la birou – și că aroma ingredientelor folosite a fost discretă după coacere, deși înainte de se simțea foarte pregnant mirosul și gustul de afumătură.
Glazura asta de muștar mi s-a părunt foarte interesantă și o să o mai încerc și în alte combinații. M-am gândit că dacă cinnamon rolls au glazura lor dulce, de ce nu ar merita și rulourile sărate o glazură a lor.
Între timp m-a mai lăsat și durerea nesuferită de spate, deși încă mă rotesc cu tot corpul pentru că gâtul mi-e imobil. Chiar dacă nu am avut stare și m-am pus pe bucătărit, în loc să stau cuminte să mă odihnesc, am căpătat satisfacția că și atunci când mi-e rău pot să fac lucruri grozave, de care pot să mă bucur de pe deplin cu omul meu iubit.
