V-am povestit aici cum nu prea mă împac eu cu oţetul în general. Cu greu l-am binevenit în salate şi sosuri preparate în casă. De când am (re)descoperit oţeţata mi s-a pus pata pe oţetul de mere. Dar paranoia mea şi dorinţa de a face cât mai multe lucruri în casă m-au determinat să folosesc merele din curte şi pentru altceva decât pentru plăcinte şi tarte.
Cum anul acesta am avut recoltă bună cu mere roşii, mari şi cărnoase, am umplut câteva borcane de 10 litri cu ele ca să fac oţet.
Nici că poate fi mai simplu. Am avut nevoie doar de mere şi apă. Am umplut 2/3 dintr-un borcan de 15 litri cu mere tocate grosier (inclusiv cotoare), apoi am completat cu apă. Nu trebuie zahăr sau orice alt ingredient.
Dacă vreţi să încercaţi o alternativă, puteţi să daţi jumătate din catitatea de mere prin storcătorul de fructe, apoi să puneţi tot ce rezultă (deci suc şi restul de pulpă) în borcanul cu pricina. Amestecat cu restul de mere şi lăsat la fermentat.
Eu o să le las cam până prin februarie să fermenteze (cam 5 luni). Borcanul trebuie să fie acoperit şi legat cu un şervet sau cu tifon. Iar la final, după procesul de fermentare, o să strecor totul printr-un şervet, ca să obţin un oţet limpede.
