Dacă tânjești după cel mai bun desert din București, nu mai e nevoie să îl cauți pentru că îl găsești la Cremeria Emilia.
Cremeria Emilia era pe lista mea de locuri de ieșit încă de când s-a deschis, dar, pentru că lista e foarte mare, am tot amânat. Toată lumea era plină de laude referitoare la ea, iar eu, sceptică din naștere, nu prea îmi place să pic în plasa pomului lăudat. M-am fript de multe ori și nu mai vreau, mulțumesc.
După una din ieșirile cu prietenele mele, am trecut și pe lângă Cremerie și am zis să intrăm de curiozitate. Ne-a întâmpinat o doamnă foarte volubilă și drăguță care ne-a prezentat tot ce aveau în vitrină. Doamne, feriți-vă de vitrina aia pentru că e periculoasă rău, dați faliment și vă și îngrășați!
Atunci am reușit să nu cumpărăm nimic – tocmai fusesem la o terasă unde am luat de toate, inclusiv desert și pur și simplu nu mai era loc. Iar pentru că deserturile de la Cremerie sunt refrigerate, nu se împacă bine cu canicula și, deci, mai greu pot fi luate la pachet pentru acasă.
Dar am revenit. De mai multe ori. De ce? Pentru că m-a hipnotizat vitrina aia cu ceșcuțe cu înghețată și semifreddo. Toate sunt colorate și delicate și te îmbie cu diferite arome, clasice sau exotice, cu mix de texturi (mascarpone, înghețată, biscuiți și ciocolată, pralină, arahide și alte nuci, fructe de pădure, fistic și, din nou, ciocolată). Efectiv cred ca am stat zece minute în fața vitrinei ca să ma hotărăsc ce vreau.
Am ales o tazza cu zmeură și fistic, apoi una cu mango și fructul pasiunii. Desigur că mi-am băgat boticul și în deseturile însoțitorilor mei – tazza Emilia (cu muuuuultă ciocolată) și înghețată de cireșe (cu un topping crocant de arahide). Au fost incredibil de cremoase (baza este brânza mascarpone și au și un blat pufos de brioșă). Nu, nu pot să spun care a fost preferatul meu pentru că este foarte greu. Preferințele țin și de dispoziția de moment, dar știu că mi-a plăcut tot ce am gustat și că o să mă întorc să încerc și celelalte sortimente. Asta de suficiente ori până când în sfârșit o să îmi fac măcar un top 3. Bine, un top 5 😀
Ce nu am apucat să gust e înghețata. Au înghețată la cornet (sau la brioșă, o specialitate italiană foarte interesantă) cu o multidudine de arome. Probabil că și atunci o să îmi ia o veșnicie să mă hotărăsc ce să iau :)))))))
Eu am fost la Cremeria din Centrul Vechi, deși am înțeles că mai există și în AFI și în Băneasa Shopping City. O prefer pe cea din Centrul Vechi pentru că nu îmi place agomerația mall-urilor, iar aici ai unde să stai afară la terasă, dar și înăuntru la aer condiționat. Este amenajată foarte cochet și nu degeaba am trecut-o pe lista locurilor de ieșit la întâlniri romantice.
Puteți consulta meniul aici – deși e cam incomplet față de oferta reală de produse. Pe site-ul lor nu știu câte informații utile găsiți, dar puteți să vedeți și voi aici. Mi-ar fi plăcut ca atât online, cât și în cremeria propriu-zisă să existe un meniu exhaustiv, scris citeț și complet, care să te ghideze mai bine să îți alegi ce vrei să comanzi. Un alt minus e că totul e scris în italiană. Trăim totuși în România și e nevoie ca meniul să fie și în română (măcar să listeze ingredientele conținute de preparat, ca să șii ce comanzi).
E bine de știut că prețurile sunt ușor mari – adică nu te-ai aștepta să dai 18 lei pe o ceașcă de înghețată. Dar calitatea face toți banii. Mai bine mergi mai rar și iei un desert de aici, decât o înghețată ieftină de la supermarket de mai multe ori pe săptămână. Apropo, eu am renunțat pentru o perioadă la dulciuri – ciocolățele și napolitănuțe și alte prostiuțe – și prefer să mă păstrez pentru ocazii în care caloriile ingerate să merite efortul prin gust și calitate. Less is more e cât se poate de valabil.
Per total, experiența a fost plăcută de fiecare dată. Și nu regret când spun că dacă Raiul ar avea un gust, l-aș asocia cu deserturile de la Cremeria Emilia, unde calitatea primează.
