După o tentativă eşuată de a ţine regimul Dukan, am revenit la dragii mei carbohidraţi. Cu moderaţie ce-i drept. Desigur până când m-am jucat din nou cu făină şi am descoperit că seminţele de cânepă fac pâinea de casă şi mai gustoasă.
Am găsit seminţele de cânepă la Orient Bazar la Obor, unde mă duc să mă aprovizionez cu tot ce ţine de aria condimente, mirodenii şi leguminoase. Nu mai folosisem şi mi-am zis „hai să le iau că mă descurc eu cu ele”. Şi aşa a fost.
Am amestecat 20g de drojdie proaspătă cu 1 linguriţă de zahăr, 1 linguriţă de sare, 300ml de apă călduţă şi puţin ulei (de floarea-soarelui sau de măsline – mie îmi plac amândouă). Şi am încorporat totul în 500g de făină cernută şi amestecată cu un pumn de seminţe de cânepă şi unul de tărâţe de grău. Am frământat bine până la omogenizare. Am lăsat aluatul să crească aproximativ o oră. Apoi l-am transferat într-o formă de cozonac unsă cu puţin ulei şi am mai lăsat să crească 30 de minute.
Între timp am încins cuptorul cam la 200ºC. După ce aluatul a crescut a doua oară, am dat forma la cuptor şi am lăsat pâinea să se coacă până s-a rumenit frumos. Aproximativ 1 oră, dar nu vă luaţi după cuptorul meu prost. E bine să verificaţi din când în când. Eu răcesc pâinea imediat ce am scos-o din cuptor, pe un grătar ca să nu condenseze. Îmi place coaja crocantă, nu îmbibată în apă.
Casa mirosea puternic a pâine proaspătă aromată bine cu seminţele acelea de cânepă. Iar textura este demenţială. De abia aştept să mai îmi iau o felie şi să simt bobiţele alea cum trosesc între dinţi. Gustul este… ei bine, gustul trebuie să îl încerci singur. Îţi dau doar un pont: MERITĂ! Merită fiecare calorie.
A, şi apropo, nu sunt genul acela de seminţe. Chiar dacă vei fi tentat să le plantezi, vei descoperi ca ele sunt decorticate şi nu va creşte nimic.
