UPDATE 17.10.2017: Cu ocazia valului mare de vizionări pe blog și a noului anunț despre plăcintele cu dovleac și brânză dulce, am dat o fugă în grabă la Căruță și ne-am făcut plinul. E de menționat că nici noile plăcinte nu dezamăgesc. Dimpotrivă, sunt foarte bune. L-am luat și pe Bogdan cu mine și verdictul a fost clar: plăcinta cu brânză dulce și stafide e preferata lui. A mea? Tot la cea cu brânză sărată ramân. Când am ajung nu era gata și, da, ați ghicit, am stat acolo în față până a fost scoasă din cuptor. Aburindă și crocantă, doldora de telemea, mi-a mers la suflet când am ajuns acasă (încă mai era caldă). Mi se par perfecte pentru o toamnă friguroasă (apropo, aveți idee când o să vină și frigul?), savurate cu un iaurt de băut sau kefir. Pe lângă plăcintele delicioase, apreciez foarte mult faptul că și-au păstrat calitatea produselor și a serviciilor. Dacă treceți prin București, neapărat să luați un prânz cu plăcinte aici.
*
Acum vreo lună am dat prin feed-ul de Facebook de o postare în care cineva lăuda plăcintele tradiționale de la Căruța cu plăcinte din București și am murit de ciudă (și poftă) că nu am descoperit și eu mai devreme locul ăsta.
Cam de pe atunci mă tot chinui să ajung acolo, mai ales, din cauza căldurii dogoritoare și a programului încărcat pe care îl am de câteva luni încoace.
Dar am ajuns în sfârșit. Am profitat că recuperarea mamei merge foarte bine și am tras de ea să o mai scot la plimbare și… la plăcinte. Sincer acum, îmi e cam urât să mă plimb aiurea prin oraș de una singură, orarul nu îmi permite să merg cu Bogdan și am nevoie de companie. Asta cu atât mai mult când e vorba de împărțit mâncare bună.
Am reușit să nu mă porcesc și am luat câte o bucățică din fiecare plăcintă – asta și ca să testez, dar și că cineva (hint, hint) se pregătește de nuntă în octombrie și trebuie să încapă într-o anumită rochie.
Meniul e simplu, scurt și la obiect. Ceea ce e foarte bine – e mai indicat să te specializezi pe câteva produse pe care să le faci excelent, decât să te extinzi, cum e obiceiul pe la noi, și să ajungi să servești pizza și humus și burger în același local.
Deci, așa cum sugerează și numele, aici găsești plăcinte. Cu mere, cu telemea și mărar și cu varză. Toate se vând la gramaj. Prețurile sunt decente (5-6 lei per 100g).
”Lasă vorbăraia, cum sunt plăcintele?”
Plăcintele sunt calde, crocante, subțiri, divine. Nu am mai mâncat plăcintă cu varză până acum – m-am ferit pentru că mi se pare că sună ușor bizar. Dar pentru că nu sunt tocmai eu aia care se ferește de chestii bizare (mănânc constant creier, broaște, scoici, brânză cu mucegai și condimente felurite), mi-am zis că o plăcintă cu varză nu o să mă omoare. Și nu a făcut-o – este foarte bună, mai ales cu varza asta proaspătă de vară. Nu e sărată, nu e uleioasă, ci dulce, ușor piperată și sățioasă.
Plăcinta cu telemea și mărar – iarăși, ceva ce am cam evitat din cauza mărarului (până de curând nu îl suportam – anul ăsta l-am mâncat în cantități industriale). Am plecat cu gândul să cumpăr din fiecare sortiment așa că nu m-am dat înapoi. Având în vedere că am o slăbiciune pentru telemeaua autentică (folosită și în cazul de față), pot să spun că e plăcinta mea preferată. Pentru unii ar fi ușor cam sărată, dar mie mi-a mers la suflet.
Plăcinta cu măr – desertul ideal. Parcă am simțit o aromă de coajă de lămâie și ceva stafide. Data viitoare o să iau mai multă și o să îi trântesc în cap niște înghețată de vanilie când ajung acasă (desertul meu preferat <3).
Toate plăcintele au același aluat crocant și subțire, deloc unsuros chiar dacă e făcut cu ulei, și au fost servite calde. S-au păstrat calde și până am ajuns acasă. Aluatul crocant contrastează foarte bine cu umplutura moale.
Cârcoteli
Citeam din comentariile de la pozele lor de pe Facebook (apropo, trebuie neapărat să intrați pe pagina lor să vedeți ce tehnică are persoana care întinde foile pentru plăcintă) ceva în stilul că ”ce mare lucru, sunt doar niște plăcinte, așa făcea și bunica, așa facem și noi, sunt bune, dar nimic ieșit din comun”.
Ce să zic? Poate pentru unii nu e mare lucru să faci plăcinte tradiționale de la zero. Mie mi se pare ceva minunat faptul că există cineva care vrea să ofere continuitate în acest domeniu, că o face cu drag și pasiune (e nevoie mare de așa ceva în gastronomie) și că oferă un produs de calitate într-o piață suprasaturată de patiserii. Aș opta oricând pentru plăcinte făcute cu foi de la zero, în mod tradițional, decât cele cu foi din comerț sau din lanțurile de patiserii. Adesea, ultimele sunt mult prea unsuroase și grețoase.
De ce e ieșit din comun?
Pentru că nu prea găsești așa ceva în București. Oamenii nu prea mai au timp să își facă propriile plăcinte. Am încercat și eu – durează muuuuuuuuuuuuuult prea mult ca să faci niște foi de plăcinte ca lumea, sunt prea multe etape, trebuie să ai răbdare și îndemânare, iar asta se capătă în timp. Dacă nu ai pasiune deosebită pentru așa ceva sau nu vrei să profesezi în domeniu, e mai eficient să cumperi direct plăcintele de la cineva care se pricepe. Mai ales că prețul nu este mare.
O bilă albă în plus e că la plăcinta cu brânză chiar se simte brânza. În patiseria de masă brânza se găsește în cantități mici și completată cu mult griș (ca să tragă la gramaj și pentru că e ieftin).
Personal, căutam de ceva vreme un loc de unde să îmi fac poftele de plăcintă. Nu mai pot acasă, pentru că la vârsta mea nu mai am bunici care să îmi facă plăcinte, iar timpul este un lux în iureșul evenimentelor curente.
Unde e Căruța cu plăcinte?
Este foarte ușor de depistat – se află în Piața Arsenalului, vizavi de Hotel Marriott (Calea 13 septembrie nr. 90), se ajunge foarte ușor cu 385 (e chiar în stația Piața Arsenalului, pe sensul de mers spre Izvor). Când am ajuns erau deja două persoane la coadă.
Au câteva mese și în fața Căruței cu plăcinte unde le puteți savura dacă sunteți pe fugă sau în pauza de masă.
Am aflat că este o afacere de familie începută în urmă cu aproape două luni (deci de asta nu știam încă de ei :)))) și că doresc în viitor să ofere un serviciu de livrare. Desigur, aici intră mai mulți factori, așa că până atunci vă invit să le faceți o vizită (luni-vineri, orele 10-18), să gustați plăcintele, să oferiți feedback și să puneți întrebări pentru că vi se va răspunde cu drag.
Mai merg?
Da. Când am ajuns acasă deja regretam că am luat așa puțin. I-am păstrat și lui Bogdan câte o bucățică împreună cu promisiunea că voi reveni, mai ales că nu e așa de greu de ajuns.
Mi-aș fi dorit și niște plăcintă cu carne (nu pot scoate carnivora din mine), poate cu brânză dulce, iar la toamnă, de ce nu? și cu dovleac. Carnea este totuși perisabilă pe căldura asta.
Dacă știți, totuși unde se găsesc și asemenea variante, dați de veste într-un comentariu. A, și șuberek. Caut demult un șuberek bun în București și am dat doar peste dezamăgiri.
Buna seara!
Numele meu este Dumitru Mirela si , am ezitat sa scriu acest comentariu intrucat nu obisnuiesc si este prima data cand va accesez site-ul.Insa , cateva remarci din ceea ce ati scris mi-au atras atentia si am decis totusi sa va las cateva cuvinte.
Pe scurt, cateva informatii despre mine: acum 4 ani, plina de entuziasm am decis sa deschid o patiserie- da, atat de blamate de multa lume- in 99% din cazuri, motivele sunt pertinente. Am dorit sa fie totusi o patiserie altfel, cu produse facute artizanal, ingrediente naturale acolo unde este posibil, servirea clientilor impecabila, etc. Eh, nu tot timpul albul ramane alb pana la final. Zona in care este amplasata patiseria si clientul roman m-au conditionat foarte mult, insa am reusit sa nu fac rabat de la principiile si regulile cu care am pornit la drum. Un drum foarte anevoios, (ma trezesc la 4 dimineata si ajung acasa la ora 19-20), pe parcursul caruia am fost tentata de cateva ori sa renunt. Am invatat extrem de mult in acesti 4 ani: in primul rand despre patiserie(nu stiam absolut nimic si nici nu eram o consumatoare inraita a acestor produse), despre concurenta, despre clientul roman. Am tot citit diverse postari pe Facebook referitoare la cat de nocive sunt produsele de patiserie, calitate indoielnica(repet, motive perfect adevarate)….nu mai mult as spune decat puii indopati cu hormoni ori aditivii din manacarea din hipermarket-uri. Ce am gasit destul de rar sunt articole referitoare la clientul roman, la lipsa lui de educatie in ceea ce priveste gustul a ceea ce mananca, la lipsa de respect fata de cel care-i ofera un produs pentru care a muncit etc. Clientul da tonul pietei ,iar clientul roman, in proportie covarsitoare vrea ieftin si bun- de aceea placinta cu branza din comert are doar urme de branza. In fine, sunt multe de discutat (am vazut si trait multe in acesti 4 ani – nu interpretati ca un sentiment de infatuare) , insa nu e momentul- si asa intro-ul este mult prea lung fata de ce mi-am propus.
Nu vreau sa dau cu pietre in nimeni, nu sunt avocatul nimanui, motivul pentru care v-am scris de fapt acest comment este sa va invit sa gustati placinta noastra cu carne.Indraznesc sa spun( din feed-back-ul clientilor) ca este exceptionala, un amestec de condimente si vin pe care cu greu l-am obtinut (de fapt, nu-mi arog nici un merit aici- este reteta prietenului meu).Si, da, carnea o aleg eu, este tocata in fata mea si o prepar tot eu. La fel si pentru buseurile cu ciuperci- aici chiar indraznesc sa spun ca suntem unici pe piata intrucat nu cred ca , in weekend cineva prepara cate 10-20 de kg de ceapa, 10 kg de ciuperci, morcovi si alte condimente si apoi le caleste/fierbe aproximativ 4-5 ore. In fine, ultima noutate-pana acum- este placinta boiereasca cu mere coapte si scortisoara.
Sper sa va fi trezit interesul si sa ne vizitati cand timpul va permite. Suntem situati in Sos.Pantelimon nr. 258.
Multumesc pentru timpul dvs.
Seara usoara!
Dumitru Mirela
Buna ziua,
Va multumesc pentru comentariu. Abia acum am reusit sa citesc – m-am casatorit de curand si nu am mai avut timp de blog. Multumesc si pentru recomandare. O voi lua in considerare. Mereu caut locuri noi si recomandari pentru produse de calitate.
Am ajuns aici pt ca am cautat ‘suberek’, si deja am doua adrese unde vreau sa merg.
Intre timp ati gasit vreo locatie cu suberek fain?
Intre timp, din pacate, s-au mai inchis si din locurile bune pe care le-am mentionat pe blog. Suberek doar acasa, facut de la zero. In Bucuresti, cel putin, nu am gasit.