10 locuri pentru întâlniri romantice (de vară)

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu îmi judec aspru partenerul pentru locurile în care alege să mă scoată la întâlniri. Nu e vorba de fiţe, ci despre o asociere directă (şi uneori indirectă) între alegerile respective şi personalitatea proprie cu tot ce cuprinde ea.

Acum aproape 2 ani am încheiat o relaţie de lungă durată şi am intrat în vâltoarea întâlnirilor. Asta a însemnat că am ieşit la muuuuulte întâlniri, am cunoscut tot felul de oameni şi am redescoperit oarecum oraşul şi ce are acesta de oferit din acest punct de vedere.

Fiind obişnuită să trăiesc în oraşul ăsta mare de aproape 30 de ani şi să ies constant în cele mai noi localuri (na, că doar am zis de atâtea ori că mă plictisesc repede şi că am mereu nevoie de noutate), rar mă surprinde ceva în mod plăcut, mai ales când vine din partea bărbaţilor care nu pun accent pe detaliile astea.

Întâlniri la Unirii? Nu, mulţumesc. Cafenele în care se fumează? Pas. Fast-food? Să fim serioşi. Da, ştiu, mi s-a spus de foarte multe ori că sunt prea pretenţioasă şi că îmi doresc lucruri prea specifice. (La fel mi s-a spus şi când îmi căutam partener – „mai renunţă la pretenţii că nu o să găseşti exact ce vrei, o să rămâi singură”). Totuşi sunt unele lucruri de bun simţ şi peste care nu pot să trec.

De aceea lista mea cu locuri preferate pentru întâniri (dating, cum spun tinerii din ziua de azi) cuprind spaţii în care poţi să mănânci decent, să bei un vin bun, să te relaxezi într-o grădină verde, să poţi vorbi în linişte (ăsta e rolul întâlnirilor, nu? să îţi cunoşti şi să îţi redescoperi partenerul), să nu stai înghesuit între alţi meseni, să îţi răsfeţi simţurile cu arome şi gusturi pe care poate nu ai apucat să le încerci până acum (experienţele cumulate în cuplu consolidează relaţia pe termen lung) şi toate astea fără să faci crater în buget. Bugetul contează, nu? Mai ales când banii sunt pe locul 3 în ceea ce priveşte motivul de divorţ. Şi mai ales că întâlnirile trebuie să aibă loc constant, nu doar la începutul relaţiei. Concluziile se trag singure.

10 locaţii de mers la întâlniri (pe timp de vară)

1. La Kostas –  o tavernă mică grecească, cu decor drăguţ, curat, de vară (ador culorile pe care le-au folosit – fix la vacanţa de vară mă fac să mă gândesc). Aici vii dacă vrei să mănânci peşte proaspăt şi fructe de mare preparate absolut delicios. Preţurile sunt medii, iar raportul calitate-preţ este foarte bun. Interesantă şi halvaua la grătar servită cu îngheţată.
2. Casa Doina – are o terasă minunată. Am observat-o pe Kiseleff când m-am plimbat prima oară cu City Tour. Are un meniu foarte interesant şi mixt între modern şi tradiţional. Mâncarea este gustoasă, selecţia de cocktails este pe măsură, dar atracţia maximă pentru mine este terasa cu multă verdeaţă şi spaţioasă. Aici preţurile sunt cam piperate, dar, hei, merităm şi noi o ieşire relaxantă din când în când, nu?
3. Cercul Central al Armatei – Unul din locurile mele preferate pentru masa de prânz. Din nou, pentru că au o terasă minunată, mai old school, spaţioasă, unde te poţi răcori datorită verdeţii (printre plantele decorative se află zeci de răsaduri de plante aromate) şi fântânii arteziene. Este o oază în mijlocul oraşului. Are un meniu tradiţional românesc, mâncare ca la armată, dar este foarte gustoasă şi nu am rămas dezamagită niciodată. De la supe şi ciorbe la feluri principale, grătare şi deserturi – merită încercate. Preţurile sunt foarte decente şi îţi permit să ieşi de mai multe ori aici. În serile de joi au demonstraţii de tango – muzica nu este foarte tare şi spectacolul creează o atmosferă şi mai relaxantă. De obicei este deschis în timpul săptămânii – ţineţi cont totuşi că sâmbătă şi duminică de obicei au loc evenimente.
4. Inni gelato – am declarat că e cea mai bună îngheţată din Bucureşti. Este un vis, iar aromele sunt incredibile. Dacă vrei să te aventurezi, încearcă sorbeto de lime şi busuioc (sau rozmarin), de mango şi alte fructe exotice. Vrei ceva mai clasic? Ciocolata este divină, iar cupele de Malaga te trimit direct în vacanţă. Este finalul perfect pentru o cină romantică sau o pauză răcoritoare când treci prin centru. Nu uita să comanzi şi un Hugo. Preţurile sunt foarte bune (medii).
5. Cremeria Emilia – descoperită recent la o ieşire cu fetele, deserturile uşor ieşite din comun mi-au furat ochii şi mi-au aţâţat simţurile. Aici vii pentru semifreddo şi îngheţată – diferite arome (de la clasic la exotic) şi topping-uri deosebite, făcute in house. Preţurile sunt cam mari, dar, din nou, merită experienţa. Serviciul este de calitate – dacă eşti nehotărât fii sigur că o să vină cineva să îţi prezinte produsele în cel mai apetisant mod. Eu pendulez mereu între fructul pasiunii şi ciocolată, dar dacă eşti cu cineva drag poţi să încerci mai multe arome. Pentru că sharing is caring, right?
6. Rue du pain – alt local de vis. Aici vino pentru orice pentru că totul este bun. Prăjiturile sunt numărul unu (mousse au chocolat, tarte, ecleruri, pain au chocolat – demenţiale şi de nota 10!). Vrei să încerci un croissant adevărat? Adică adevărat, adevărat, din ăla cu unt. Aici e locul unde trebuie să vii, nu în lanţuri hipstereşti. (Ca idee, cam tot ce e produs în masă e cam dubios în ceea ce priveşte calitatea – de aia e mişto să poţi să alegi produse artizanale, fără reclame bombastice – calitatea se va cunoaşte mereu de la kilometri). Vrei să iei prânzul? Minunat! Aici găseşti mâncare gătită şi meniul se schimbă în fiecare zi. Ai poftă de un sandvici? Tot aici îl găseşti. Mie îmi place cel mai mult cel în croissant şi cel cu emmental. Preţurile sunt foarte bune (medii). Aici este şi o brutărie arizanală care face printre cele mai bune pâini din oraş (aceeaşi folosită în sandviciurile casei).
7. Ceainaria Bernschutz Grădina Icoanei – o ceainărie cochetă aflată într-o casă veche. Este una din ceainăriile mele preferate. O recomand şi pe timp de vară şi pe timp de iarnă – pe lângă ceaiurile aromate, aici găseşti cocktails, sucuri naturale (făcute acolo pe loc), limonade răcoritoare. Pentru ronţăit au câteodată şi biscuiţi, oricum aici vii pentru atmosferă, nu neapărat pentru mâncare. Mi se pare un local foarte intim şi romantic (poate pentru că am eu o slăbiciune pentru casele vechi şi ascunse). Vara au câteva mese şi afară. Preţurile sunt foarte bune.
8. Cafe Verona – aici îmi place să vin cu precădere vara şi toamna înainte să fie prea frig. Tot datorită terasei/grădinii. Mâncarea este decentă – poţi găsi o grămadă de combinaţii din bucătăriile internaţionale. Gusturile şi preţurile sunt cinstite. Vino la prânz pentru ofertele speciale de meniuri. Când vin aici de obicei îmi iau paste, ceva salată sau friptură. Mereu limonadă şi câteodată ceai. Pentru mine, iarăşi, punctul de atracţie principal este grădina.
9. Dionysos Wine Bar – mie îmi place la nebunie ideea asta de a sări dintr-un loc în altul – să mergi undeva să bei un pahar de vin sau un cocktail, apoi în altă parte pentru cină, apoi în altă parte pentru desert şi tot aşa. Aţi ghicit, aici este locul unde bei paharul de vin. Ador locurile unde poţi să bei un pahar de vin şi atât. Pentru că uneori nu ai nevoie de mai mult. Şi de ce să te forţezi să bei o sticlă întreagă? Aici au o selecţie vastă şi poţi să alegi ce îţi doreşte sufleţelul. Dacă eşti nehotărât sau neexperimentat în ale vinului, somelierii te vor ajuta şi îţi vor oferi experienţa unui vin de calitate. Preţurile sunt decente, nu ai de ce să te sperii.
10. La mahala – despre Mahala am mai scris un post separat. Încă a rămas unul din localurile mele preferate. Vara au şi ei terasă. Foarte old school, îmi place la nebunie. Mâncare românească ademenitoare, meniu bogat, bere proaspătă, grătare încinse. Este un loc foarte relaxa(n)t unde revin mereu.

Localurile nu sunt alese în vreo ordine anume în afară de cea în care mi-am adus aminte de ele. Voiam să vă scriu şi de Yardini care m-a cucerit (aţi ghicit!) tot cu grădina, dar şi cu limonadele aromate, cu burgerii suculenţi şi lava cake irezistibile. Am văzut că au închis toamna trecută. Mare păcat. Era un local foarte mişto.

Şi pentru că suntem tot la capitolul „întâlniri”, originalitatea şi atenţia la detalii contează foarte mult. Asta nu înseamnă acrobaţii şi alte giumbuşlucuri. Ci relaxare şi atenţia la dorinţele celuilalt. De foarte multe ori „less is more”. Cred cu tărie asta şi nu prea mă încântă lucrurile artificiale şi forţate – lucrurile astea se văd foarte urât din exterior.

Dovadă a ce spun este şi istoria personală – partenerul meu m-a scos la prima întâlnire la plimbare în Cişmigiu, să bem o ţuică fiartă (erau vreo -20 de grade afară), să îngheţăm puţin, pentru a ne dezgheţa mai apoi cu un ceai aromat la Rendez-Vous. Simplu şi onest, dar a fost cea mai mişto întâlnire la care fusesem. Până în momentul respectiv mi se luase de cafenele pline de fum – păreau toate la fel – alese cu dezinteres. Desigur, contează foarte mult persoana de lângă tine, altfel şi o cină la Inter ar părea insipidă. Am reuşit să rup cercul vicios şi acum ne surprindem unul pe altul cu ieşiri mai mult sau mai puţin spontane – adică fix cum suntem noi.

În rest, păstraţi flacăra vie, ieşiţi des în oraş, plimbaţi-vă, împărţiţi experienţe (culinare sau nu) şi nu uitaţi că întâlnirile sunt necesare nu doar la închegarea relaţiei, ci şi 20 de ani mai târziu.

foto credit: pixabay.com