Ricotta îmi aduce aminte de un eveniment tare nefericit din bucătăria mea. Vi-l povestesc şi vouă pentru că e amuzant, lacrimile s-au şters demult (da, sunt genul ăla de persoană, care plânge când lucrurile ies nasol în bucătărie – cred că orice bucătar moare câte puţin de fiecare dată când distruge o reţetă) şi pot să presupun că am învăţat din experienţa aia.

Se face că tocmai cumpărasem 1kg din cea mai bună şi proaspătă ricotta pe care o poţi găsi. Atât de mult m-am bucurat încât am căutat ore întregi o reţetă care să o pună în valoare. Nu numai că am făcut asta, dar mi-am şi chemat nişte prieteni ca să mă dau în spectacol cu noua mea „achiziţie”. Aşa că am pus-o de un cheesecake demenţial, la cuptor, cu multe ouă de ţară, cu pesmet făcut în casă, cu unt „din ăla scump”. Pfoooaaa, pregătisem şi caramel pentru topping. Minune mare. În timp ce era la cuptor, casa mirosea ca o cofetărie care se respectă. Moarte curată. După secole de aşteptare agonizantă, cheesecake-ul e gata, se răceşte, e gata de tăiat. Iau prima îmbucătură, după care papilele mele implorau… *linişte* Dezamăgire totală. Gustul era oribil, ca de brânză stricată ce încerca să fie acoperită cu aromă de vanilie. Oribil, dezgustător, sinistru. După o anchetă detaliată, concluzia a fost că am pus sare în loc de zahăr în cheesecake. Da, vreo 300g de sare. Delicios. Evident, nu a mai mâncat nimeni desertul acela odios. Eu am bocit până mi s-au umflat ochii în cap şi cheesecake-ul a ajuns la câini (care l-au apreciat pe deplin).

Citeşte şi...  Cafea de vară

Da, de atunci nu am mai facut cheesecake la cuptor. M-am liniştit. Trauma încă mai rezistă. O să vă povestesc şi cum e cu blestemul tortului, care nu mă lasă în pace de câţiva ani. Restul am rezolvat uşor: sarea stă departe de zahăr, fiecare are vasul lui, nu mai sunt de set, ca să nu mai semene între ele, totul se gustă şi m-am potolit cu testatul reţetelor noi de faţă cu alţi oameni. Pentru că nu se ştie niciodată. Dacă e să fuck up şi să mă buşească plânsul, măcar să o fac doar de faţă cu pisica.

Dar să trecem la ale noastre şi să pregătim cel mai simplu desert pe care l-am pregătit până acum.

Desert cu ricotta

Dacă ai dulceaţă sau gem sau sos de fructe făcute în casă, deja pregătite, nu trebuie decât să mărunţeşti câţiva biscuiţi digestivi (sau cu multi cereale) într-un vas pentru desert, să adaugi 2-3 linguri de ricotta proaspătă şi deasupra să pui 1-2 linguri din dulceaţa preferată. Eu am folosit de zmeură. Pentru dulceaţă rapidă, eu de obicei folosesc fructe proaspete sau congelate, zahăr (cantitatea de zahăr cam jumătate din cantiatea de fructe) şi puţină apă (maximum 100ml de apă la 500g de ingrediente uscate). Le pun pe foc şi le las să scadă, până când capătă o consistenţă siropoasă.

Citeşte şi...  Pancakes cu afine şi caramel

În caz că nu ai dulceaţă, poţi folosi fructe proaspete (banane, mere, ananas, smochine, kiwi, piersici, caise, prune) tăiate felii sau bucăţi, iar peste ricotta poţi adăuga puţină miere. Combinaţiile sunt fără număr.

Cel mai bine e să foloseşti o dulceaţă cu mult sirop, pregătită în casă. Cele din comerţ sunt excesiv de dulci şi nu vor pune în valoare nici aroma fructelor, nici gustul proasptăt de ricotta.

Simplu de făcut, desertul ăsta e valabil pentru orice sezon.

Încă ceva: poţi folosi ricotta şi în alte reţete, nu doar pentru deserturi.