Cea mai mișto rețetă pe care am făcut-o în ultima perioadă. Știu că e greu să mă întrec pe mine însămi, dar cred că vara asta am reușit – din mai multe puncte de vedere.
Am reușit în sfârșit să termin și eu o facultate – de data asta mi-am păstrat nervii la saramură și am reușit să nu mai îmi bag picioarele deși tot cu profesori de mâna a șaptea am avut de-a face. Plus că, după câți bani au intrat în contul facultății, e mai greu cu „băgatul picioarelor„. Adică măcar o diplomă să cumpere banii ăia, ca să nu fie aruncați pe fereastră. În rest, știți cum e, tot studiul individual contează.
Ceea ce mă aduce la a doua autodepășire – experiența cumulată în lucrul cu WordPress-ul s-a transformat în noua mea pasiune și în fiecare zi mă uimesc cu noile trucuri pe care le adaug la portofoliu. So yay for me again!
Iar cu gătitul am prins din nou aripi. Adevărul e că e mult mai mișto să gătești pentru cineva decât pentru tine însuți. Dacă mai adaugi că ești și apreciat și îndrăgostit, totul se ridică la un alt nivel. Și ador faptul că Bogdan mă ațâță, îmi face toate capriciile și, desigur, mănâncă ceea ce îi gătesc.
Să lăsăm siropurile și lauda la o parte. Avem treburi serioase de discutat. Și anume: este cea mai mișto rețetă cu dovlecei pe care o poți încerca vara asta. Nu știu cât de tentantă pare din poză (era înnorat ieri), dar gustul este ceva ce merită încercat. Și nici textura nu dezamăgește.
Desigur vorbim de dovlecei umpluți, dar nu cu carne, nu varianta clasică (deși și ăia sunt nemaipomeniți). Vorbim de modern, de arome mediteraneene, de combinații inedite, de variante vegetariene.
Dovlecei umpluți cu ricotta și ierburi aromate
Se spală bine doi dovlecei medii, se îndepărtează capetele și se taie longitudinal (adică pe lung, adică nu ca la dovleceii clasici umpluți cu carne). Se folosește o lingură, linguriță sau un instrument pentru scobit fructele pentru a îndepărta o parte din miez. Se așază într-o tavă pregătită cu hârtie de copt.
Se încinge cuptorul la foc mediu spre mare. Între timp se pregătește umplutura. Se amestecă bine 2 ouă, 250g de ricotta, 4 linguri de pesmet, 50g de parmezan ras, 1 legătură de pătrunjel proaspăt tocat, un pumn de frunze de busuioc proaspăt tocate, sare și piper după gust. Se distribuie amestecul obținut între cele patru jumătăți de dovlecel și se dă tava la cuptor. Dovleceii sunt gata cam în 40 de minute, dar e bine să verifici după vreo 20. Sunt gata când umplutura este rumenă la exterior, iar dovlecelul se înmoaie (suficient cât să bagi furculița în el, nu să devină fleșcăit).
Dacă vrei să stea frumos în tavă, poți teși partea curbată a dovlecelului. Adică să tai o felie foarte subțire pe partea unde este coaja fiecărei jumătăți de dovlecel.
Se pot folosi și zucchini (dovlecei cu coaja verde închis), deși eu la zucchini parcă aș curăța coaja. Am mai făcut eu un experiment și i-am tratat ca pe dovleceii clasici, fără să le îndepărtez coaja și nu a ieșit tocmai bine. Dacă faci zucchini rondele pe grătar e ok să păstrezi coaja, dar pentru curry-uri sau alte rețete care necesită bucăți mai mari, cred că e recomandat să îi decojești.
Dovleceii ăștia pot fi un fel de mâncare de sine stătător, vegetarian, dar noi îl preferăm ca garnitură la ceva carne. Poate miel sau ceva porc, pregătite tot în stil mediteraneean. Yummy!
