Panzanella – my way

Panzanella – my way

A venit momentul să dăm o denumire fiţoasă unei banale salate de roşii doar pentru ca aceasta să capete popularitate. Deşi face parte din categoria „mâncarea săracului” pentru italieni, noi am redescoperit salata rustica de roşii şi am ajuns să o vindem la preţuri exagerate în restaurantele cu pretenţii.

Aşa că haideţi să profităm din plin de sezonul roşiilor (căci roşiile „pe bune” acum încep să se coacă) şi să prânzim în stil vegetarian.

În 5 minute, se taie felii câteva roşii bine coapte (mie îmi place să fie reci de la frigider – astfel salata e cu adevărat răcoritoare), se toacă peştişori (julienne) 1 ceapă roşie, câteva felii de pâine veche de 1-2 zile  tocate cubuleţe (da, e mai bună pâinea veche decât crutoanele, trust me) astfel încât proporţia de pâine la roşii să fie 1:1. Eu mai adaug 1-2 câţei de usturoi tocaţi mărunt şi ulei de măsline cât să formeze un sos delicios împreună cu zeama lăsată de roşii. Se asezonează după gust şi se mănâncă încet.

Pentru mine asta înseamnă vara: prânz leneş luat în curte, arome proaspete de sezon, temperaturi suportabile (până în 30 de grade) şi reţete lejere.

Iar din punctul meu de vedere merită toată aşteptarea de peste an ca să muşc dintr-o roşie coaptă în ritmul ei lent, scăldată în razele soarelui, plină de imperfecţiuni, sinceră, autohtonă. Şi dacă mă prindeţi vreodată că mă dau la roşiile din supermarketuri, vă rog daţi-mi o palmă pentru că o să o merit.

 

bucătar, psiholog, web developer si eternă studentă

View my other posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline
Inline