Glumesc, desigur! De când îmi pasă mie ce e la modă sau nu? LOL!
În schimb, îmi pasă foarte mult, dar foarte mult – nu pot să accentuez mai bine de atât – de lucrurile eficiente. Pedometrul e unul din acele lucruri eficiente care au dat rezultate pentru mine. M-a făcut să îmi mișc fundul (la propriu și la figurat) cu o investiție minimă obținând efecte vizibile.
Acum doi ani pe vremea asta mă înscrisesem la un curs pe edx despre știința sportului. Am aflat o grămadă de lucruri interesante, mi s-au prăbușit mituri despre sport și slăbit (inclusiv porcăria aia cu IMC-ul de care se leagă toată lumea, dar despre asta într-o altă postare), am învățat puțină fiziologie, puțină psihologie a sportului, puțin din ce înseamnă să fii și să faci sport sănătos. Dacă o să se reia cursul, îl recomand cu încredere.
Acolo găsești studii longitudinale, grafice, sfaturi – cam tot ce te poate convinge că dacă faci și puțin sport e tot mai bine decât zero. Iar asta e foarte important pentru progresul persoanelor sedentare.
Mersul pe jos face piciorul… sănătos
Printre lucrurile pe care le-am învățat în curs este importanța mersului pe jos. Sună banal, nu? Și totuși facem asta zilnic. Nu suficient de mult, dar mergem zilnic.
Ei bine, cum ar fi dacă în fiecare zi ai merge pe jos puțin mai mult și din ce în ce mai des?
Aici pedometrul te ajută la monitorizare.
Mai întâi folosește-l timp de o săptămână pentru a monitoriza cât mergi în medie pe zi. Apoi propune-ți să îți depășești această medie. Este atât de simplu!
Se recomandă un număr de 10.000 de pași pe zi pentru a combate sedentarismul, iar daca vrei să slăbești ar trebui să atingi pragul de 15.000.
Sună complicat? Nu este deloc. Am descoperit că într-o zi de cumpărături normală îmi ating lejer pragul de 10.000. Dacă mai am și alte treburi, 15.000 se rezolvă și ei. În cazul în care nu merg la cumpărături (cine fac asta zilnic, nu?), mă plimb în parc sau în oraș – dacă tot îmi rămâne timp liber.
Pentru mine 10.000 de pași înseamnă puțin peste 5km. După doi ani de mers și monitorizat, am descoperit că nu e așa de greu. Mă motivează. Privesc toată treaba asta ca pe un joc, mă stârnește mereu să îmi depășesc numărul de pași din ziua precedentă și simt că fac level up (ca într-un RPG).
De ce e mai bun ca o aplicație pe telefon?
Există și aplicații pe telefon care fac acest lucru, dar semnalul nu este constant prin oraș, unele telefoane aflate în stand-by nu sunt conectate permanent la net pentru a economisi baterie, altele dimpotrivă consumă foarte multă baterie (pentru că trebuie să ții și GPS-ul pornit). Alte aplicații au reclame foarte multe. Altele dau crash. Iar majoritatea îți monitorizează cam tot ce faci prin telefon. Nu, mulțumesc.
Pedometrul clasic se bazează pe principii de bază ale fizicii, nu este un mecanism complicat și tocmai din acest motiv nu trebuie să fie o achiziție costisitoare. Tot ce trebuie să-i faci este să îi schimbi bateria din când în când (eu în doi ani nu am schimbat-o deloc din prima zi), să ții minte să îl agăți de blugi sau undeva aproape de corpul tău și să nu îl bagi în mașina de spălat (yup, am făcut și asta – nu ține șmecheria, va trebui să îți cumperi altul).
Alte obiceiuri sănătoase
Pedometrul m-a ajutat să îmi cunosc și propriile limite. Am învățat și am transformat într-un obicei zilnic mersul pe jos. Dacă trebuie să ajung undeva în oraș pe o rază de 5km de casă (sau de unde mă aflu, în cazul în care nu am mers acolo pe jos) nu am nicio problemă să îmi fac plimbarea zilnică. Am avut multe zile când am mers și 10km pe jos, uneori cu bagaj.
A fost wow! pentru mine. În urmă cu câțiva ani nu mi-aș fi dat fundul jos din mașină când aveam opțiunea asta. Preferam, din naiba știe ce motiv, să fiu blocată în trafic, unde oricum mă enervam foarte mult, mai pierdeam și timp. No thanks! I’m done with that sh*t!
Traficul din București e de coșmar și adesea insuportabil (mai ales când ai trăit și vremuri în care era departe de ce este în prezent).
Acum mă rezum la plimbările mele de 5-10km, iar dacă este absolut necesar să merg mai departe de atât folosesc metroul, uneori și RATB (dar numai și numai în afara orelor de vârf – mă și bușește râsul când îmi propune careva să ne vedem la 12 sau la 17 sau la 18).
Limite depășite
Ziceam că pedometrul m-a făcut să îmi descopăr și să îmi setez noi limite. Recordul de pași pe care i-am făcut într-o zi sare puțin peste 24.000. Am mai învățat că dacă merg peste 15.000 de pași câteva zile consecutive încep să mă doară gleznele, în special la piciorul bușit – au trecut 5 ani de la accident, dar încă resimt durerea destul de serios.
Așa că zilele următoare o las mai moale cu mersul și mă concentrez pe odihnă.
Progresul se face doar când ești aliniat cu sănătatea. În orice context, în orice domeniu.
Slow and steady wins the race – parcă așa era, nu? Când vine vorba de sănătate nu ar trebui să existe compromisuri. Iar schimbările de stil de viață nu se fac peste noapte.
