Pico de gallo – salată mexicană

Pico de gallo – salată mexicană

Continuăm cu seria salatelor de vară cu un popas în Mexic – măcar un popas culinar. Bucătăria mexicană este doldora de rețete picante care folosesc ardeii iuți și coriandrul proaspăt. Chiar și în banalul guacamole poți găsi fulgi de ardei iute, dar și coriandru verde proaspăt tocat. Lime-ul este și el nelipsit.

Pico de gallo este o salată foarte aromată, cu un gust puternic și revigorant. Se potrivește cu fripturile de porc sau de miel la grătar, dar nu numai. Poți să faci și un sandwich cu lipie (tortilla), fajitas, guacamole, tacos și toate merg alături de salata pico de gallo – ceea ce e foarte bine, nu? Am auzit că e sănătos să mănânci la orice masă măcar o porție de legume.

 

Din rețeta tradițională am eliminat usturoiul pentru că mi s-a părut că nu se potrivește în peisaj. În rest am lăsat lucrurile cum erau.

Pico de gallo

Se amestecă într-un bol de salată 1 roșie mare (eu am avut de gradină – o minunăție!) tăiată cuburi, 3 castraveți mici (tot de grădină, nu suport castraveții fabio) tăiați cuburi, 1 ardei iute proaspăt tocat mărunt, 1/2 ceapă roșie tocată mărunt, câteva fire de coriandru proaspăt tocat mărunt, ulei măsline, zeama de la 1/2 lime, ulei masline, sare și piper după gust.

Simplu ca bună ziua! Desigur rețeta în sine nu prezintă dificultăți, dar provocarea apare în gâsirea coriandrului proaspăt, care nu se află chiar pe toate drumurile. Nu, nici în ditamai hypermarketurile nu îl găsești mereu. Și știu asta pentru că am căutat. Mult.

 

Acum nu mai stau să aștept să am nevoie de coriandru pentru o rețetă – ci pur și simplu cumpăr atunci când îl găsesc la raft. E posibil să se găsească așa greu pentru că lumea nu folosește. Are un gust destul de special, unii l-ar descrie și ca dubios. Este genul ăla de aliment pe care fie îl adori, fie îl detești, nu ai cum să fii neutru pentru că nici gustul coriandrului nu este neutru.

Am încercat și ultimii doi ani să cresc coriandru în ghiveci, dar nu a vrut să iasă niciun firicel. Când stăteam la curte aveam mereu coriandru proaspăt, iar apoi, în toamnă, aveam și semințe pentru plantat, dar și pentru consumat. Știți voi bobițele alea de coriandru? Alea pe care le punem în prăjituri și la fripturi și în ceai. Alea sunt semințele care apar după ce se usucă faimosul și greu de găsitul coriandru proaspăt.

Ce mi se pare dubios e că totuși semințele de coriandru sunt foarte populare și ușor de găsit. Deci lumea cunoaște condimentul, dar mai trebuie un push ca să ajungă mai des și pe rafturile de produse proaspete.

Până atunci eu mă chinui cu ghivecele mele. Poate, poate…

bucătar, psiholog, web developer si eternă studentă

View my other posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline
Inline