Din când în când mai dau în păcat şi mai iau fast food. Da, aruncaţi cu pietre, ştiu că şi voi visaţi în secret la chips, cartofi prăjiţi, nuggets, hambugers junkie şi fish sticks. Să nu fim mai catolici decât Papa şi să ne asumăm ca nişte adulţi poftele – that’s my policy.
Din (ne)fericire, majoritatea experienţelor junkie nu se ridică la aşteptări – adică gustul nu mă satisface, ajung să mănânc mai mult decât mi-am propus şi nu resimt nicio revelaţie culinară. Doar anticiparea şi pofta constituie întreaga experienţă. Aşa că, poate din cauza asta, m-am pus să refac unele fast foods acasă. Unele au ieşit, altele nu prea.
Treaba cu fish sticks nu a ieşit, iar pofta mai apare o dată la câteva luni. Am reuşit să fac cândva nişte crochete din sardine (în stilul chiflete, am tocat carnea la robot şi am adăugat pesmet, ou şi legume să se lege). Rezultatul a fost ok, comestibil, chiar gustos, dar nu a atins aşa bine ţinta dorită cum am reuşit cu şniţelele la cuptor.
Aşa că mă declar vinovată: am cumpărat fish sticks congelate. Le-am prăjit rapid în friteuza nouă (de care sunt foarte mândră şi mulţumită, dar şi mai mândră de noi că o folosim rar).
Ca să nu fie păcatul şi mai mare, am creat un sos în urma unui mic research pe Google. Asta e cea mai bună combinaţie din ingredientele sugerate.
Sos Tartar – pentru fish sticks şi altele
Ai nevoie de 3 linguri maioneză, 2 castraveți murați medii, tocaţi cubuleţe, 2 căței de usturoi, tocaţi mărunt, 1 lingură zeamă de lămâie. Se amestecă bine şi se serveşte imediat.
Este genul de sos care merită consumat pe loc, atunci când aduci preparatul la masă. De ce? Castraveţii îşi pot lăsa zeamă, usturoiul crud poate fermenta, maioneza oxidează – niciuna din variantele astea nu prieşte la stomac. Plus că aspectul preparatului va lăsa de dorit. Este excelent pentru peşte prăjit crocant, şniţel, chiftele, crochete diverse (cred că şi cele de caşcaval ar merge).
Desigur, l-aş încerca şi cu tuna melt oricând.
