E vară, e cald, deci nu prea gătim. Dar asta nu înseamnă că nu avem voie să ne răsfăţăm papilele cu gusturi deosebite şi ingrediente de calitate.

Iar am căzut în cap după Berezka. Luasem o pauză din mersul la ei, dar acum sunt şi mai aproape de casă cu un număr de magazine noi. Noua pasiune: pâinea de secară. Aş mânca-o non-stop. Dar nu pot. E foarte săţioasă şi foarte aromată (conţine şi seminţe, printre care şi coriandru, care poate fi copleşitor uneori). E făcută fix cât să te bucuri de 2-3 sandviciuri şi apoi să îţi vezi din nou de treabă şi de siluetă.

Iubitul meu e născut pe malurile Dunării – nu la propriu, ci la Galaţi – şi, prin urmare, era firesc să le aibă cu peştele. Adesea îmi aduce aminte „Mai mâncăm şi noi nişte peşte?” şi mă bucur foarte mult pentru că ador peştele şi cred că este singurul aliment pe care l-aş consuma zilnic fără să mă plictisesc. De fapt, ăsta e unul din motivele pentru care de abia aştept concediul la mare – în fiecare zi peşte la mesele principale.

Tot el m-a învăţat şi cu scrumbia. Peşte nesuferit de altfel pentru că are foarte multe oase mici şi subţiri. Dar afumată este excelentă. Oasele se aproape se topesc şi nu mai e nevoie să le culegi.

Citeşte şi...  Burger sănătos

După un exces de provizii de peşte adus de  mama soacră, a trebuit să inventez tot felul de combinaţii. O fi peştele afumat bun cu unt şi pâine prăjită, dar vrem şi noi nişte variaţii, nu?

Mi-am adus aminte că feniculul este exact ce îmi lipsea de o vreme.

Ce este acest fenicul?

Se prezintă sub două forme: bulb şi seminţe de fenicul. Primul este proaspăt, seminţele sunt uscate. Deşi la miros sunt oarecum similare cu bulbul, seminţele mi se par mult mai aromate şi mă duc cu gândul la ceva medicamente pe care mi le dădea mama când eram copil. Fix miros de doctorie au. Seminţele de fenicul şi anasonul.

Bulbul este mult mai interesant, dar şi oarecum greu de găsit. În primul rând pentru că lumea nu prea este familiarizată cu el. Din acest motiv mulţi nu ştiu cum se numeşte corect. Nu ştiu în câte magazine vei găsi să cumperi fenicul, cât vei găsi fennel sau fenel. Îţi spun de pe acum că este fix acelaşi lucru. Şi nu, nu vreau să comentez despre competenţele managerilor de magazin, care sunt responsabili cu aprovizionarea, aici. În al doilea rând, tot din motivele menţionate mai sus, nu întotdeauna vei putea găsi bulbi de fenicul proaspăt, fermi, fără pete maronii.

Citeşte şi...  Tabbouleh - salată de pătrunjel libaneză

Ca preţ nu este foarte scump – am cumpărat de obicei de la Kauf şi de la Mega.

Cum se consumă acest fenicul?

Am auzit că unii oameni îl fac şi pe grătar. Eu nu am încercat. L-am consumat adesea crud însoţit de peşte afumat – fie într-o salată cu mai multe ingrediente (printre care şi sfeclă, iaurt, mărar), fie în combinaţii de sandviciuri ca cel menţionat aici. Simplu şi crud că e mai sănătos.

Dacă nu știi cum se taie bulbul de fenicul, privește mai jos.

 

 

 

Faimosul sandvici cu peşte afumat, fenicul şi ceapă roşie

Mai mult am vrut să vă vorbesc despre fenicul că reţeta nu e cine ştie ce – adică, na, e un sandvici. Pentru rezultate maxime recomand o pâine de calitate (cum ziceam, mie îmi place pâinea de secară de la Berezka). Peşte afumat poţi folosi de oricare – merge şi macroul, dar dacă vrei ceva mai special foloseşte păstrăv, scrumbie, somon sau alte bunătăţi pescăreşti de la magazinele ruseşti (Berezka şi OST Markt, despre care v-am mai vorbit).

Simplu şi scurt: se prăjeşte pâinea, se unge cu unt (din nou, calitatea trebuie să primeze), se adaugă făşii de peşte afumat, câteva rondele de fenicul şi câteva inele de ceapă roşie. Gata. Atât.

Se savurează înceeeeet de tot împreună cu persoane dragi şi un pahar de vin alb. Aţi ghicit. De calitate.

Citeşte şi...  Citrus curd