De obicei nu le am cu deserturile, dar din când în când o mai comit și de data asta am obținut o bucățică de Rai. Tarta cu lămâie este un desert foarte delicat și răcoritor, adesea consumat pe timp de vară.

La 40 de grade nu prea îmi priește ciocolata și nici nu mă tentează prea mult. Dar am poftă de deserturi și în loc să dau gata o pungă de napolitane (sau orice altă prostie plină de zahăr), prefer să îmi pregătesc singură deserturi în care controlez cantitatea de zahăr folosită.

Crema asta de lămâie e atât de bună încât acum niște ani o consumam pur și simplu cu lingurița pentru că nu mai aveam răbdare să pregătesc și alte componente de desert.

În caz că vă întrebați ce este lemon curd și cum se prepară, ei bine, lemon curd este fix asta: o cremă de lămâie simplă și delicată, ce necesită doar patru ingrediente și puțină răbdare.

Partea cea mai bună la rețeta asta este că o poți pregăti din timp în caz de ocazii speciale.

Aluatul de tartă

Aici este foarte simplu. Am mai scris, dar mai scriu încă o dată. Aluatul de tartă este cel mai bun tip de aluat din punctul meu de vedere. Este simplu, cinstit și incredibil de gustos dacă alegi un unt de calitate. Pentru 7 tarte ai nevoie de: 200g făină, 100g unt (de calitate – adică foarte gras), 1 ou și un praf de sare. Se amestecă toate ingrediente în robotul de bucătărie (sau cu mâna, dar mi se pare foarte scârbos, plus că durează mai mult timp). Secretul e ca untul să fie foarte rece. Încă un motiv să faci aluatul la robot și nu cu mâna. Dacă îl prelucrezi cu mâna, lasă-l 10 minute la congelator înainte să îl întinzi.

Citeşte şi...  Cinnamon rolls

După ce s-a format bila de aluat, se transferă pe suprafața de lucru pudrată cu făină. Aluatul se împarte în 7 părți (am folosit forme de minitarte, dar poți folosi aluatul și pentru o tartă mare). Fiecare bucățică de aluat se transferă în forma de tartă și se presează cu degetele pentru a se întinde în formă. Se insistă pe margini, iar aluatul trebuie să depășească marginile formei (să fie puțin mai înalt decât forma) deoarece la copt se va strânge, iar tu nu vei mai avea o tartă, ci un disc plat similar cu un biscuit.

Aluatul se înțeapă cu furculița din loc în loc și se mai lasă 10 minute la congelator. Apoi se transferă în cuptorul încins la foc mediu, timp de 20 de minute. Cojile de tartă se coc complet, adică trebuie să se rumenească. Dacă după 20 de minute nu sunt încă rumene, se mai lasă puțin, verificând des ca să nu se ardă. Apoi se scot din cuptor, se lasă la răcit și se transferă pe un platou de servit. Poți face cojile de tartă și cu două zile înainte de servire. Nu le lăsa mai mult pentru că vor prinde umiditate și nu vor mai fi crocante. Textura este unul din aspectele importante ale desertului acestuia pentru că oferă contrast între crusta crocantă, crema mătăsoasă și zmeura zemoasă.

Citeşte şi...  Scovergi cu iaurt şi gem

Crema de lămâie / Lemon curd

Crema de lămâie se face și mai simplu. Amestecă într-un bol de inox zeama și coaja rasă de la 4 lămâi medii, 3 ouă, 200g de zahăr și 100g de unt. Vasul de inox se pune la bain-marie, adică pe o oală cu puțină apă fierbinte, așezată pe foc. Se amestecă încontinuu cu telul până când lichidul începe să se îngroașe și să devină cremă. Crema se gătește la abur, ouălor fiindu-le necesară o temperatură de 60C pentru a se închega. Apoi crema se ia de pe foc și se lasă deoparte până ii mai scade temperatura.

tarta crema lamaie lemon curd

 

Nu se lasă la frigider pentru că se va întări. Și în niciun caz nu se pun în frigider alimente fierbinți.

Crema trebuie făcută în ziua când asamblezi tartele pentru că e nevoie să fie proaspăt făcută pentru aumple cojile. Se transferă crema de lămâie cu lingura în cele 7 coji de tartă și se dau la frigider. Poți să le păstrezi astfel și două zile.

Zmeura se adaugă la servire. Poftă bună!

tarta crema lamaie zmeura

 

Crema de lămâie și în general cremele pe bază de ouă se pregătesc cel mai frumos și corect la bain-marie. Astfel își păstrează textura fină, cremoasă și mătăsoasă deoarece se prepară la temperatură constantă și căldură distribuită uniform. În plus, riscul de a transforma crema în omletă este mult mai mic (trebuie doar să ții minte să amesteci constant cu telul) decât dacă o prepari direct pe foc. Nu știu de ce oamenii tind să se descotorosească de tehnicile clasice. Ele sunt clasice pentru un motiv bine întemeiat.