Pizza a fost printre primele preparate pe care am învăţat să le pregătesc, încă de când eram puştoaică. A fost mereu una din reţetele mele preferate. Mai ales când o pregăteau părinţii mei – fiecare avea reţeta lui şi erau amândouă demenţiale. Şi mereu îmi plăcea sosul făcut în casă, nu cumpărat. Aşa că îl execut şi eu de fiecare dată.

Bine, dacă ar fi după mine, i-aş spune „cel mai bun sos pentru pizza, ever”. Pentru că este. Dar vă las pe voi să descoperiţi asta 😀

Ca de obicei, l-am făcut la întâmplare, când mă pregăteam să fac repede o pizza şi rămăsesem fără ketchup şi pesto rosso. Şi nu poţi să ai pizza fără sos, nu?

Nu prea tolerez sosurile cumpărate, aşa că de cele mai multe ori le fac eu în casă. Plus că timpul pe care îl folosesc să mă îmbrac, să ajung la magazin, să caut un sos care îmi place (asta în cazul în care au unul din preferatele mele) şi să stau la casă să plătesc e mai bine folosit dacă rămân acasă şi pregătesc de la zero ceva special croit pe gustul meu.

Sos pentru pizza? Mai uşor ca niciodată!

Am profitat că aveam în frigider roşii din curte de la tata. Aşa că am spălat şi tăiat vreo 4 roşii medii. Le-am pus în blender împreună cu 2 ardei kapia copţi, 2 cepe mici albe, 4 ardei iuţi uscaţi, 4 căţei de usturoi (yes, spicy, I know 😀 ), 1 linguriţă de sare, 1 lingură de zahăr şi 2 linguri de ulei şi puţin piper. Am adăugat apă cât să acopere toate ingredientele şi am mixat până s-au transformat într-un sos gros, dar fluid (nu păstos – dacă iese păstos, mai adaugă apă sau suc de roşii, pentru că trebuie să fiarbă şi are nevoie de lichidă care să se evapore). Am pus amestecul într-o crăticioasă pe foc şi l-am fiert bine până când şi-a schimbat culoarea, a scăzut aproape de jumătate şi a căpătat o consistenţă ca de bulion. Am mai ajustat gustul cu sare şi piper.

Citeşte şi...  Tartă cu cremă de lămâie și zmeură

În timp ce fierbe poţi băga repede în cuptor o pizza din congelator sau poţi comanda. Da, mai fac şi eu din astea. Preferata mea este de la Fabio 😉

Sosul se toarnă cald în borcane sterilizate şi poate fi păstrat luni bune, atâta timp cât borcanele sunt sigilate (se sigilează singure de la căldură). Borcanele deschise se ţin la frigider şi 2-3 săptămâni. La mine nu rezistă mult. Pentru că îl folosesc la pizza, la sandviciuri presate (pe grill şi la sandwich maker), în sosul de colţunaşi, peste friptura la grătar (uneori şi ca marinată).

Încearcă şi blatul meu de pizza preferat, în care folosesc ca sos de bază pesto rosso.