Ei bine, nu a fost aşa deloc. A fost nemaipomenit de gustos şi cu siguranţă o să repet experienţa în viitor.
Trebuie să menţionez că pâinea a fost cumpărată. Încă îmi caut o reţetă pentru chifle pufoase pe care să le folosesc la burgeri şi la tipul acesta de sandviciuri. Aşa că sunt deschisă la sfaturi şi sugestii.
Pentru chiftele am dat prin maşina de tocat 500g de carne de vită, 1/2 ceapă roşie, 2 căţei de usturoi şi 2 felii de pâine înmuiată în puţină apă (asta la final, ca să adune carnea de pe pereţii aparatului). Peste amestecul rezultat am presărat fulgi de ardei iute, parmezan ras, sare şi piper. Am amestecat bine cu mâna şi am format chiftele de mărimea unei nuci. Am încins 3-4 linguri de ulei într-o tigaie şi am rumenit în tranşe chiftelele. Ele trebuie doar să se rumenească uniform pentru că se pătrund complet când după ce fierb în sos. Le-am lăsat deoparte pe o farfurie.
Pentru sos, am tocat 2 căţei de usturoi, pe care i-am sotat în 2 linguri de ulei de măsline. Am adăugat peste ei 400g de roşii din conservă, 1 linguriţă de zahăr şi fulgi de ardei iute. Când a început sosul să fiarbă, am mărunţit roşiile cu o lingură de lemn şi am adăugat chiftelele. Le-am lăsat să fiarbă pe foc mic timp de 15 minute.
Între timp am crestat pe jumătate 4 chifle cu seminţe, fără să tai până la capăt, şi le-am încălzit puţin pe grill. Am feliat cu economul o bucată de emmentaler (da, da, I love cheese) şi am pus feliile pe o farfurie.
Când chiftelele au fost gata, fiecare și-a făcut sandviciul după plac (cu mai mult sos sau mai puţin caşcaval, extra piper sau fulgi ce ardei iute, cu chiftele întregi sau tăiate pe jumătate). A fost unul dintre cele mai bune sandviciuri pe care le-am mâncat vreodată.
Şi pentru că minunăţia asta s-a întâmplat la micul dejun, seara am folosit sos şi chiftelele rămase pentru o cină ca în Doamna şi Vagabontul: spaghete cu chiftele şi sos de roşii.
