Cred că era cazul să mai urc și o rețetă de supă. Ce-i drept, nu mănânc supă prea des, deși cică ar fi recomandat pentru toată lumea (mai ales la masa de seară, deoarece are mai puține calorii și te satură mai repede sau cel puțin așa zice Mihaela Bilic în ”Tocăniță pentru suflet” – loved the book).
Sunt tare mândră de celelalte supe urcate aici pe blog, sunt preferatele mele și sunt adaptate pentru fiecare sezon. De fapt, supa de linte cu chimen este chiar cea mai populară rețetă de pe blog.
Acum că mă uit mai atent chiar îmi dau seama că toate supele pe care le-am recomandat sunt creme (oopsie!), ceea ce reflectă și realitatea – nu prea mă dau în vânt după chestii apoase, am nevoie de consistență, gust și arome așezate frumos în straturi ca să îmi gâdile papilele. Excepție face supa cu galuște pe care încă nu am reușit să o fac exact așa cum o făcea mama când eram copil, dar mai am timp.
Am profitat de abundența de roșii pe care ne-o oferă vara (jur că ăsta e singurul motiv pentru care îi tolerez căldura nemiloasă) și pe lângă salate, sosuri și tarte, mi-am zis să fac și niște supă. Mai ales că încă nu îmi găsisem o rețetă de supă de roșii cu roșii proaspete (nu cu suc sau conserve) care să îmi placă.
După câteva experimente, a ieșit următoarea treabă:
Supă de roșii de grădină
Înainte să adaug roșiile (2kg, tocate grosier), am sotat într-o oală de 5 litri 1 ceapă albă mare, tocată grosier – dacă folosești ulei de măsline la sotat acesta va împrumuta din aroma sa supei și va fi mai gustoasă. Când s-a înmuiat ceapa, am adăugat 2 căței de usturoi, 2 morcovi medii și 1 ardei kapia roșu – toți tocați grosier. Am presărat cam 1 linguriță de sare (cu sarea e mai bine să ajustezi gustul după ce fierbe toată supa, deoarece lichidul mai scade și te poți trezi că este totul foarte sărat).
După ce s-au înmuiat legumele, am pus și roșiile, 1 cană de apă, 2 frunze de dafin și 1 linguriță de cimbru uscat (dacă ai proaspăt, poți pune câteva fire). Am dat focul mic spre mediu, am pus un capac și am lăsat totul să fiarbă timp de 20 de minute, apoi am stins focul.
Când s-a mai răcit puțin supa, am scos frunzele de dafin și am pasat-o cu blenderul de mână (e mult mai comod decât cel vertical, clasic). Dacă este nevoie, se ajustează gustul cu sare și piper.
Se poate consuma rece sau caldă, presărată cu frunze de busuioc sau pătrunjel.
Unora le place să strecoare supa, pentru o textură mai fină. Mie îmi place mai consistentă ca să pot să înlocuiesc o masă completă (adică să nu mai mănânc și felul doi).
Pentru a te răcori, poți să adaugi și cuburi de gheață dacă preferi supa rece (sau foarte rece), dar ține cont că se va dilua puțin.
